Ritorno

Non giudicare chi non conosci, sentiti straniero ovunque, e prova compassione per tutti: i nostri viaggi a piedi si susseguono stagione dopo stagione, ma rimane questa morale più alta che si trae dal camminare con uno zaino in spalla, nel Levante come in Italia.

Quando si viaggia si accetta la possibilità di perdersi, così come quando ci si innamora o si ha una passione che ti prende così tanto da farti perdere l'orientamento. In un modo o in un altro alla fine ritrovi la strada di casa: diversa, più grande, con una borsa carica anche di tutto quello che hai visto e che non conoscevi prima.

Cantare, scriverecanzoni e senza alcun dubbio l'apoteosi dello sfogo, è quel trattino che manca x finire un cerchio perfetto.
VIAGGIARE è LO SteSSo :)

Life is a game. Work hard: play hard!

TEAM =
TOGETER EVERYONE
ACCOMPLISEES MORE
Ability is what you’re capable of doing.
Motivation determines what you do. Attitude determines how well you do it.
—Lou Holtz
Members :
Marta
Eunice
Ginevra
Giulia
FeiFei
Ronel
Eneida

May I Present . . . ?
Group Size
10 participants works best
Materials
Flip chart or whiteboard, blank sheets of paper, markers, adhesive tape
Time
20 to 25 minutes
Procedure
Have participants pair up. Provide each pair with blank sheets of paper and markers. Write these instructions on a flip chart or whiteboard so everyone can see them:
On the first sheet of paper, write your partner’s name and draw a picture of your partner. On the second sheet of paper, create a fact sheet by writing down your partner’s answers to the following questions:
• What do you like about your job?
• What are the skills you admire in others?
• What would we be surprised to know about you?
Have each team member introduce his or her partner by presenting the drawing and the answers to the three questions. After the presentations, tape all the drawings and fact sheets to the walls for the duration of the program.


You can’t shake hands with a clenched fist.
—Mahatma Gandhi

Shake It Up
Group Size
Any
Materials
None
Time
15 to 20 minutes
Procedure
Have participants pair up. Each pair is required to come up with a handshake.
The handshake has to have three moves and a sound effect or phrase.
Give them a few minutes to develop and practice their handshake.
Have each pair team up with another pair. Have them put their handshakes
together to form a six-part handshake with two sound effects. Give
the new foursomes time to practice.
Have each foursome join with another foursome to put their handshakes
together for a twelve-part, four-sound-effect handshake. Time permitting,
have each team of eight present their handshakes to the whole group.
Variations
You can stop this at four or continue with the eight-person version (more
challenging). There are many ways to adapt this one, depending on the
number of people you have in your team.
Discussion Questions
1. How did you learn the twelve-part handshake without becoming overwhelmed?
2. What aspect about this process was easy? Challenging?
3. In what ways does this relate to sharing information and learning from each
other at work?


Worst Team Everever!
Group Size
Any
Materials
Flip-chart paper, markers
Time
20 to 30 minutes
Procedure
Split the team members into groups of five to seven. Give each group flipchart
paper and markers. The groups then have 20 minutes to create a
poster depicting the worst team ever, including the qualities and characteristics
of the worst team and an illustration. After 20 minutes, have the
groups present their work.
Tips
You may have to monitor this so it does not turn into a gripe session. It is
meant to be done in fun and have a positive outcome.
Discussion Questions
1. Have we all experienced or displayed some of these qualities? Why? What
can we do about it?
2. In your discussion of the worst team ever, did you come up with some qualities
of the best team ever? What were those?
3. How can this activity help us become the best team ever?
4. What is our individual responsibility in creating the best team ever?
It is a luxury to be understood.
—Ralph Waldo Emerson


Draw
Group Size
This activity works best for up to 12 participants.
For a large group, split into smaller teams.
Materials
Copies of the drawing handout (provided),
additional sheets of paper, pens
Time
10 to 20 minutes
Procedure
Have all the participants stand one behind the other in a single line. Briefly
show the original drawing to the last person in line. With her finger, she
“draws” the picture on the back of the person in front of her, who then
draws on the back of the person in front of him or her, and so on down the
line to the first person. When the first person in the line finally gets the
“message,” he or she draws it on a sheet of paper.
Compare all the final drawings with the original to see how many different
messages were received.
Discussion Questions
1. When does communication start to break down?
2. What are some reasons for our communication breakdown?
3. What can we do to make sure our message is understood?
4. What did you learn about communication that you can take back to the
workplace?


Oh
Group Size
Any
Materials
Sheet of paper and pen
Time
10 to 20 minutes
Procedure
This is a fast and fun way to demonstrate the power of tone in our verbal
communication.
As the facilitator, write the word “Oh” on a sheet of paper so everyone on
the team can see it. Ask them to say the word, and lead them in saying the
word aloud. Now tell them the following:
The simple word “Oh” says very little as you see it written here. However,
when we say the word “Oh,” it can have many different meanings
according to how it is spoken. I am going to read you some different
intentions, and after I read each one, please convey that intention by
saying the word “Oh” in the appropriate tone of voice.
Then read each of the following intentions, and wait for the team to verbally
demonstrate the tone. You may want to say it with them for the first
one to get them started.
• You surprised me!
• I made a mistake.
• You’re a pain in the neck.
• You make me so happy.
• I’m bored.
• I’m fascinated.
• I understand.
• I don’t understand.
Variations
Use the word “Dude,” or run through the list twice using both words.
Discussion Questions
1. How can one word mean so many different things?
2. What can this simple activity teach us about the power of tone?
3. What is a good takeaway from this activity?


What’s Your Story?
Group Size
Any
Materials
None
Time
10 minutes
Procedure
Have everyone find a partner. Tell each pair to decide which of them will
be the first storyteller. The storyteller has two minutes to tell the partner
a story. Story topics could include a recent vacation, a funny situation, an
interesting experience, or a hobby. The listening partner’s job is simply to
listen. After two minutes, have them switch roles.
The next step is for everyone to find new partners. This time, the story
they just heard has now become “their story.” They have two minutes each
to convey that story to their new partner as if it happened to them.
Discussion Questions
1. How well did you listen?
2. If the original person had been sitting next to you, how well would that person
think you captured his or her story?
3. What does it take to be an effective listener?


Back to Back
• To improve verbal communication skills
Group Size
Any
Materials
Paper, pens, Sample Drawing Templates
(provided), clipboard (optional)
Time
15 minutes
Procedure
Have the participants pair up and sit back to back. One person—the artist—
gets the clipboard and pen; the other—the director—gets a template of
a picture. The director’s goal is to get the artist to draw an exact duplicate
of the picture by using only verbal directions. (Sample templates are provided
with this game.)
The first time through the exercise, the director describes to the artist
what to draw, but the artist is not allowed to speak to the director. For the
second round, have the partners switch roles, and hand out the second
template. This time, for the first five minutes only allow the artist to ask
yes-or-no questions. After the five minutes are up, allow the artist to ask
any questions he or she would like.
When the partners are done with both rounds, they can compare
drawings.
Discussion Questions
1. What was it like to give directions without getting any feedback?
2. Once you could ask questions, did that make the job easier? Why?
3. What kind of questions were the most effective?
4. What types of situations resemble this activity?
5. What can we do to improve our communication with each other?




The Rest of the Story
Group Size
Any
Materials
None
Time
5 to 10 minutes
Procedure
Have the team form smaller groups of four or five. Each person explains
the significance of something he or she is wearing or has on his or her person
(maybe in a wallet or pocket).
Start the team off in the right direction by using yourself as an example,
saying something like:
The necklace I am wearing was made by my niece when she was eight
years old. We spent the day together making pendants by wrapping silver
wire around polished rocks. For me, it’s a great memory of a fun day with
my niece.
Tips
Even if some team members may not be wearing any accessories (watches,
rings, etc.), they can tell the story behind the shirt or shoes they have on.

Discussion Questions
1. How did it feel to divulge personal information?
2. What impact does this have on your level of trust and comfort with your
team?
3. What are some other ways to build a comfort zone within our teams?
4. What are some ways we can build the level of trust within our team?


Catch and Release
Group Size
Any
Materials
One bouncy ball or tennis ball for each team member
Time
10 minutes
Procedure
Split any large groups into smaller teams of six or seven, and have them
form a circle. Each person gets a ball.
The rule is that as soon as anyone catches a ball thrown to him or her by a team member, that person must immediately toss it to someone else on the team (all balls must be tossed, not handed). No one should ever be holding a ball—everyone is either tossing, catching, or both—while the game is being played. If a ball is dropped, simply pick it up and return it to play.
Ask a volunteer from each team to count how many balls get dropped during the activity. They have one minute on the clock after you say, “Go!”
Ask each team how many balls were dropped. You can score the teams individually or add the totals together for a group score.
Now let them know they will have a chance to improve their score. For the second round, the same rules apply, except that the team members will have some planning time. Give them about a minute or two. When it seems like all the teams are ready, give them another minute—then say, “Go!”

Discussion Questions
1. Why the big difference (there usually is a difference) between the two rounds?
2. What strategies were effective?
3. Do we always take the time to plan? Why or why not?
4. Why is it important to take time to plan, even when things are crazy or moving quickly?
Ask each team how many balls were dropped during this round.

Striving to be a little bit better today than yesterday

My attention is focused to obtain personal development.


TO HAVE MORE THAN YOU'VE GOT, BECOME MORE THAN YOU ARE.

UNLESS YOU CHANGE HOW YOU ARE, YOU'LL ALWAYS HAVE WHAT YOU'VE GOT.

Get out. Dare to DREAM

Una dintre cele mai mari suferinte ale mele este rutina.

Evident, uneori rutina e necesara insa pe mine ma omoara.

In ultimele luni am petrecut mult timp in casa lucrand si parca am uitat
ca lucrul care pe mine ma energizeaza cel mai mult este natura.

Nevoia de a petrece timp in natura este o nevoie umana de baza la fel
ca mancatul. Iti dai seama de asta doar dupa ce petreci 2 zile in natura fara
acces la calculator si internet.

Din pacate oamenii au uitat de natura. Sunt prea preocupati de problemele zilnice
si de lipsa de timp. Insa viata are un ciclu si daca nu respecti acest ciclu si nu stii
cand e vremea sa iei o pauza si sa iti incarci bateriile in natura, ajungi sa platesti un pret mare.

Eu nu am avut chef de lucru 3 saptamani pentru ca am uitat sa fac cel mai important
lucru pentru mine. Sa ies in natura. Promit sa nu mai fac greseala asta niciodata :)

Probabil ai citit cateva articole ale Oanei Lisetchi. Oana este persoana care iese in fiecare weekend.

Iubeste natura la nebunie si in fiecare saptamana are poze noi din locurile in care a fost.

De aceea, ne-am decis ca ea sa scrie cateva articole in perioada urmatoare despre cum sa iesi
in natura cu bani putini, cum sa cunosti anturaje noi si cum sa iti incarci bateriile pentru
orice munca ai de facut.

Viseaza. Indrazneste.Ambitioneaza-te si schimba placa cu "de maine":


Cu respect,
Pera Novacovici

Primul pas în descoperirea vocaţiei

Am citit comentariile de pe site-ul personalitate alfa şi-am constatat cu surprindere că mai bine din jumătate din aceste întrebări se referă la cum să descoperi talentele innascute şi cum să le valorifici.

Din punctul meu de vedere, sa iti descoperi pasiune si vocatia in viata este „ glontul magic” ce poate rezolva daca nu toate, atunci majoritatea problemelor cu care oamenii se confrunta.

Am inceput sa lucrez la un material nou pentru ca este o foarte mare provocare pentru mine sa ajut cat mai multa lume sa isi descopere vocatia. Este o provocare pentru ca nu pot sa ajut pe nimeni sa isi descopere vocatia. E o chestiune atat de intima si personala incat eu pot fi maxim un ghid pentru o persoana in propriul ei drum pentru descoperirea vocatiei.

Astăzi vreau să vorbim despre primul pas, despre căutare. Unde şi cum să cauţi talentele tale ascunse, vocaţia ta. Dacă-ţi place acest prim pas am să te rog să laşi un comentariu pe blog şi vom continua şi vom continua în celelalte materiale şi cu ceilalţi paşi. Acest articol este in varianta audio pe blog insa am considerat ca e important sa fie si text.

Primul pas: căutarea.

În primul rând trebuie să ne uităm la ce au făcut oamenii care deja şi-au descoperit vocaţia. Oameni celebrii, oameni de succes, oameni din întreaga istorie a omenirii. Ei bine, greşeala pe care o fac foarte mulţi oameni este că se uită la oamenii cu adevărat de succes şi la succesul lor actual, şi se uită la ei în momentul în care şi-au atins toate scopurile, şi-au descoperit vocaţia şi-au şi valorificat-o.

Şi mulţi oameni spun: eu n-aş putea niciodată să fac lucrul acela. Primul lucru pe care vreau să ţi-l spun este că e foarte important să te uiţi la ce au făcut oamenii aceia când au început, nu la sfârşit când au ajuns la prosperitate şi la glorie. Bill Gates, de exemplu, şi-a început afacerea într-un garaj – asta nu ştie nimeni sau cel puţin foarte mulţi oameni nu ştiu acest lucru. Steve Jobs, fondatorul Apple s-a lăsat de facultate în anul întâi şi mergea o zi pe săptămână, duminica, să mănânce un prânz. Mergea pe jos câţiva kilometri şi era cea mai frumoasă zi din săptămână pentru el. A reuşit în cel mai scurt timp să ridice o afacere care a revolutionat lumea.

Acum vreau să vorbim despre altă problemă. Oamenii au acces la informaţie şi oamenii iau această informaţie şi nu mai pun niciun fel de întrebări.

De exemplu: ţi s-a spus că trebuie să ai o familie, o slujbă şi să nu mai pui întrebări. De ce trebuie să le ai pe toate acestea? Vreau să ne jucăm un mic joc foarte drăguţ şi vreau să te întreb câte simţuri crezi că avem noi oamenii.

Prima oară vreau să te gândeşti la cinci. Cinci simţuri, după care te gândeşti la încă unul, unul ascuns. Intuiţie. Nu prea se ştie multe despre el se aude că femeile ar avea mai multă intuiţie dar nu prea e nimic palpabil. Deci am avea cinci simţuri şi poate un al şaselea.

Te mai las un pic să te gândeşti, poate îţi mai vin în minte anumite simţuri. Şi-acum vreau să-ţi spun că mai există un simţ despre care poate nu ştiai.

Este un simţ ce este un organ din corpun uman şi anume simţul echilibrului. În urechea internă a fiecăruia dintre noi se află simţul echilibrului nostru. Aşadar avem un al şaselea simţ, fizic, palpabil, cu organ corespunzator.

Mai există simţul temperaturii. Nu trebuie să atingem ceva ca să simţim temperatura. Este diferit de simţul tactic.

Apoi simţul durerii, care este şi el diferit de simţul tactil. S-a descoperit că există un sistem nervos pentru durere externă şi unul pentru durere internă. \

Apoi avem simţul vestibular, acesta este simţul care se ocupă de echilibru şi acceleraţie, ne ajută să fugim, să mergem.

Există simţul kinestezic care se referă la membrele noastre, mâinile noastre şi în relaţia cu cei din jur. Ne ajută la mişcare, ne ajută să ne ridicăm dimineaţa din pat şi să ne orientăm.

Aşadar câte simţuri avem? Vezi? E o întrebare banală la care foarte mulţi oameni spun că avem cinci şi poate un al şaselea: intuiţia. Răspunsul e de fapt mult mai complex.

Ceea ce vreau eu să-ţi comunic prin aceste întrebări este că de acum încolo ar fi bine să începi să-ţi pui întrebări. Să nu mai spui: eu ştiu. Eu ştiu este cea mai proastă expresie pentru evoluţia şi succesul tău în viaţă.

Să revin acum un pic la oameni de succes din această lume. Eu observam că de la începutul omenirii şi până astăzi există un singur numitor comun al tuturor oamenilor de pe pământ. Avem o singură misiune pe pământ, toţi!

Şi anume să ne antrenăm abilităţile ca să putem oferi valoare lumii din jur. Am să repet: avem o singură misiune pe pământ, toţi: să ne antrenăm abilităţile ca să putem oferi valoare lumii din jur. Să facem lumea mai bună şi mai frumoasă. Dacă te uiţi la toţi oamenii care şi-au lăsat amprenta asupra acestei lumi vei vedea această caracteristică: de la inventatorul hârtiei, până la inventatorul avionului, până la inventatorul telefonului, vei vedea aceeaşi caracteristică.

Sunt oameni care şi-au descoperit talentele ascunse, le-au dezvoltat în abilităţi şi-au oferit valoare lucrurilor. Aceasta este singura întrebare pe care o să te rog să o ai veşnic în minte.

Cum îţi dezvolţi abilităţile pentru a-ţi putea oferi valoare lumii din jur.

Vreau acum să-ţi spun câteva lucruri pe care le-am aflat despre vocaţie, talente şi cum să le valorifici din cartea lui Sir Ken Robinson. Poate l-ai auzit la Ted Talks vorbind despre creativitate. El are o carte care se numeste The Element şi este plină de poveşti despre oameni care şi-au descoperit vocaţia şi acolo trăiesc. Sunt oameni de succes, de la actori la dansatori, la muzicieni, la oameni de afaceri.

La un moment dat Sir Ken Robinson spune un lucru foarte interesant: ca să-ţi descoperi talentele ascunse şi să le valorifici ai nevoie de două aspecte şi de două condiţii. Şi din nou te rog să-ţi notezi.

Cele două aspecte ale vocaţiei sunt: aptitudinea şi pasiunea.

Cele două condiţii ale vocaţiei sunt: atitudinea şi oportunitatea.

Să vorbim puţin despre fiecare.

Cele două aspecte: aptitudinea şi pasiunea.

Aptitudinea înseamnă că un om când se naşte, are un talent înnăscut pentru ceva anume. Partea interesantă e că aceste aptitudini înnăscute pot fi diversificate sau pot fi pe o singură nişă îngustă. De exemplu: poţi să fii un muzician extraordinar, să cânţi la două-trei instrumente şi să fii un dirijor foarte bun. Asta înseamnă că ai aptitudini înnăscute pentru muzică în general, există astfel de oameni. Sau poţi să fii foarte bun la săritura în lungime. Dintre toate sporturile tu eşti bun la unul singur: la săritura în lungime. Acela este talentul tău înnăscut, şi eşti atât de bun încât poţi să mergi la olimpiadă şi să iei medaliile de aur, să fii cel mai bun din lume la săritura în lungime. Deci nu eşti bun la sport în general ci doar la săritura în lungime. Asta înseamnă că ai o abilitate înnăscută pe o nişă foarte îngurstă. Orice om are aptitudini înnăscute, asta vreau să iti notezi.

Al doilea aspect este pasiunea. Ai auzit probabil la nesfârşit: e foarte important să pui pasiune în ceea ce faci, să ai foarte multă pasiune, să iubeşti ceea ce faci. De aceea aptitudinile tale înnăscute trebuie să le cauţi în hobby-urile tale. Gândeşte-te ce-ţi place să faci cel mai mult dar nu uita întrebarea: cum fac lumea din jur mai bună cu aceste abilităţi. Aşadar, mulţi oameni, când îi întrebi ce-ţi place mai mult să faci spun: îmi place să stau, să mă uit la televizor, să dorm, să mănânc. Lucrurile acestea nu răspund la întrebarea: cum fac lumea mai bună. Aşadar gândeşte-la la acele hobby-uri şi pasiuni ale tale care te-ar putea într-un fel să oferi valoare acestei lumi.

Apoi după aptitudine şi pasiune avem două condiţii pentru descoperirea şi valorificarea vocaţiei.

Şi anume: prima este atitudinea.
Atitudinea înseamnă mentalitatea: optimismul, perseverenţa, curajul. Trebuie să ai o atitudine de războinic în viaţă, în faţa vieţii şi a problemelor ei.

Oportunitatea este a doua condiţie. Oportunitatea este poate cea mai importantă condiţie. De ce? Pentru că s-ar putea să nu-ţi descoperi niciodată talentele ascunse şi să nu poţi să le valorifici niciodată.

Ştiu, e un lucru trist.

Ce înseamnă oportunitatea?

Dacă tu eşti foarte bun la scufundări, poţi să te scufunzi la 100 de metri sub apă, sau la 50 de metri şi poţi să fii un foarte bun căutător de perle, să zicem, poate cel mai bun căutător din lume, ce te faci dacă eşti în deşert? S-ar putea să nu ai oportunitatea niciodată să-ţi descoperi talentul ascuns şi să-l valorifici.

Cunosc un caz: există un copil de 7 ani care este bun la pian, el locuieşte într-un sat la părinţii lui nu-şi permit nici să-i cumpere pian şi nici să-l aducă în oraş să facă lectii de pian. S-ar putea din păcate ca acest copil să nu-şi valorifice niciodată talentul înnăscut pe care-l are pentru muzică.

Aşadar să recapitulăm: există două aspecte pentru descoperirea vocaţiei – aptitudinea şi pasiunea – şi există două condiţii: atitudinea şi oportunitatea. Toate acestea patru trebuie să lucreze împreună ca să ne ajute să descoperim vocaţia şi să o valorificăm.

Vreau să mai vorbim de un singur lucru: Ai vreunul din cele 4 ingrediente necesare pentru vocatia ta? Astept rapsunsul in coment-uri.

Cu respect,

Pera Novacovici