mercoledì 18 agosto 2010

Get out. Dare to DREAM


Una dintre cele mai mari suferinte ale mele este rutina.

Evident, uneori rutina e necesara insa pe mine ma omoara.

In ultimele luni am petrecut mult timp in casa lucrand si parca am uitat
ca lucrul care pe mine ma energizeaza cel mai mult este natura.

Nevoia de a petrece timp in natura este o nevoie umana de baza la fel
ca mancatul. Iti dai seama de asta doar dupa ce petreci 2 zile in natura fara
acces la calculator si internet.

Din pacate oamenii au uitat de natura. Sunt prea preocupati de problemele zilnice
si de lipsa de timp. Insa viata are un ciclu si daca nu respecti acest ciclu si nu stii
cand e vremea sa iei o pauza si sa iti incarci bateriile in natura, ajungi sa platesti un pret mare.

Eu nu am avut chef de lucru 3 saptamani pentru ca am uitat sa fac cel mai important
lucru pentru mine. Sa ies in natura. Promit sa nu mai fac greseala asta niciodata :)

Probabil ai citit cateva articole ale Oanei Lisetchi. Oana este persoana care iese in fiecare weekend.

Iubeste natura la nebunie si in fiecare saptamana are poze noi din locurile in care a fost.

De aceea, ne-am decis ca ea sa scrie cateva articole in perioada urmatoare despre cum sa iesi
in natura cu bani putini, cum sa cunosti anturaje noi si cum sa iti incarci bateriile pentru
orice munca ai de facut.

Viseaza. Indrazneste.Ambitioneaza-te si schimba placa cu "de maine":


Cu respect,
Pera Novacovici

sabato 14 agosto 2010

Primul pas în descoperirea vocaţiei


Am citit comentariile de pe site-ul personalitate alfa şi-am constatat cu surprindere că mai bine din jumătate din aceste întrebări se referă la cum să descoperi talentele innascute şi cum să le valorifici.

Din punctul meu de vedere, sa iti descoperi pasiune si vocatia in viata este „ glontul magic” ce poate rezolva daca nu toate, atunci majoritatea problemelor cu care oamenii se confrunta.

Am inceput sa lucrez la un material nou pentru ca este o foarte mare provocare pentru mine sa ajut cat mai multa lume sa isi descopere vocatia. Este o provocare pentru ca nu pot sa ajut pe nimeni sa isi descopere vocatia. E o chestiune atat de intima si personala incat eu pot fi maxim un ghid pentru o persoana in propriul ei drum pentru descoperirea vocatiei.

Astăzi vreau să vorbim despre primul pas, despre căutare. Unde şi cum să cauţi talentele tale ascunse, vocaţia ta. Dacă-ţi place acest prim pas am să te rog să laşi un comentariu pe blog şi vom continua şi vom continua în celelalte materiale şi cu ceilalţi paşi. Acest articol este in varianta audio pe blog insa am considerat ca e important sa fie si text.

Primul pas: căutarea.

În primul rând trebuie să ne uităm la ce au făcut oamenii care deja şi-au descoperit vocaţia. Oameni celebrii, oameni de succes, oameni din întreaga istorie a omenirii. Ei bine, greşeala pe care o fac foarte mulţi oameni este că se uită la oamenii cu adevărat de succes şi la succesul lor actual, şi se uită la ei în momentul în care şi-au atins toate scopurile, şi-au descoperit vocaţia şi-au şi valorificat-o.

Şi mulţi oameni spun: eu n-aş putea niciodată să fac lucrul acela. Primul lucru pe care vreau să ţi-l spun este că e foarte important să te uiţi la ce au făcut oamenii aceia când au început, nu la sfârşit când au ajuns la prosperitate şi la glorie. Bill Gates, de exemplu, şi-a început afacerea într-un garaj – asta nu ştie nimeni sau cel puţin foarte mulţi oameni nu ştiu acest lucru. Steve Jobs, fondatorul Apple s-a lăsat de facultate în anul întâi şi mergea o zi pe săptămână, duminica, să mănânce un prânz. Mergea pe jos câţiva kilometri şi era cea mai frumoasă zi din săptămână pentru el. A reuşit în cel mai scurt timp să ridice o afacere care a revolutionat lumea.

Acum vreau să vorbim despre altă problemă. Oamenii au acces la informaţie şi oamenii iau această informaţie şi nu mai pun niciun fel de întrebări.

De exemplu: ţi s-a spus că trebuie să ai o familie, o slujbă şi să nu mai pui întrebări. De ce trebuie să le ai pe toate acestea? Vreau să ne jucăm un mic joc foarte drăguţ şi vreau să te întreb câte simţuri crezi că avem noi oamenii.

Prima oară vreau să te gândeşti la cinci. Cinci simţuri, după care te gândeşti la încă unul, unul ascuns. Intuiţie. Nu prea se ştie multe despre el se aude că femeile ar avea mai multă intuiţie dar nu prea e nimic palpabil. Deci am avea cinci simţuri şi poate un al şaselea.

Te mai las un pic să te gândeşti, poate îţi mai vin în minte anumite simţuri. Şi-acum vreau să-ţi spun că mai există un simţ despre care poate nu ştiai.

Este un simţ ce este un organ din corpun uman şi anume simţul echilibrului. În urechea internă a fiecăruia dintre noi se află simţul echilibrului nostru. Aşadar avem un al şaselea simţ, fizic, palpabil, cu organ corespunzator.

Mai există simţul temperaturii. Nu trebuie să atingem ceva ca să simţim temperatura. Este diferit de simţul tactic.

Apoi simţul durerii, care este şi el diferit de simţul tactil. S-a descoperit că există un sistem nervos pentru durere externă şi unul pentru durere internă. \

Apoi avem simţul vestibular, acesta este simţul care se ocupă de echilibru şi acceleraţie, ne ajută să fugim, să mergem.

Există simţul kinestezic care se referă la membrele noastre, mâinile noastre şi în relaţia cu cei din jur. Ne ajută la mişcare, ne ajută să ne ridicăm dimineaţa din pat şi să ne orientăm.

Aşadar câte simţuri avem? Vezi? E o întrebare banală la care foarte mulţi oameni spun că avem cinci şi poate un al şaselea: intuiţia. Răspunsul e de fapt mult mai complex.

Ceea ce vreau eu să-ţi comunic prin aceste întrebări este că de acum încolo ar fi bine să începi să-ţi pui întrebări. Să nu mai spui: eu ştiu. Eu ştiu este cea mai proastă expresie pentru evoluţia şi succesul tău în viaţă.

Să revin acum un pic la oameni de succes din această lume. Eu observam că de la începutul omenirii şi până astăzi există un singur numitor comun al tuturor oamenilor de pe pământ. Avem o singură misiune pe pământ, toţi!

Şi anume să ne antrenăm abilităţile ca să putem oferi valoare lumii din jur. Am să repet: avem o singură misiune pe pământ, toţi: să ne antrenăm abilităţile ca să putem oferi valoare lumii din jur. Să facem lumea mai bună şi mai frumoasă. Dacă te uiţi la toţi oamenii care şi-au lăsat amprenta asupra acestei lumi vei vedea această caracteristică: de la inventatorul hârtiei, până la inventatorul avionului, până la inventatorul telefonului, vei vedea aceeaşi caracteristică.


Sunt oameni care şi-au descoperit talentele ascunse, le-au dezvoltat în abilităţi şi-au oferit valoare lucrurilor. Aceasta este singura întrebare pe care o să te rog să o ai veşnic în minte.

Cum îţi dezvolţi abilităţile pentru a-ţi putea oferi valoare lumii din jur.

Vreau acum să-ţi spun câteva lucruri pe care le-am aflat despre vocaţie, talente şi cum să le valorifici din cartea lui Sir Ken Robinson. Poate l-ai auzit la Ted Talks vorbind despre creativitate. El are o carte care se numeste The Element şi este plină de poveşti despre oameni care şi-au descoperit vocaţia şi acolo trăiesc. Sunt oameni de succes, de la actori la dansatori, la muzicieni, la oameni de afaceri.

La un moment dat Sir Ken Robinson spune un lucru foarte interesant: ca să-ţi descoperi talentele ascunse şi să le valorifici ai nevoie de două aspecte şi de două condiţii. Şi din nou te rog să-ţi notezi.

Cele două aspecte ale vocaţiei sunt: aptitudinea şi pasiunea.

Cele două condiţii ale vocaţiei sunt: atitudinea şi oportunitatea.

Să vorbim puţin despre fiecare.

Cele două aspecte: aptitudinea şi pasiunea.

Aptitudinea înseamnă că un om când se naşte, are un talent înnăscut pentru ceva anume. Partea interesantă e că aceste aptitudini înnăscute pot fi diversificate sau pot fi pe o singură nişă îngustă. De exemplu: poţi să fii un muzician extraordinar, să cânţi la două-trei instrumente şi să fii un dirijor foarte bun. Asta înseamnă că ai aptitudini înnăscute pentru muzică în general, există astfel de oameni. Sau poţi să fii foarte bun la săritura în lungime. Dintre toate sporturile tu eşti bun la unul singur: la săritura în lungime. Acela este talentul tău înnăscut, şi eşti atât de bun încât poţi să mergi la olimpiadă şi să iei medaliile de aur, să fii cel mai bun din lume la săritura în lungime. Deci nu eşti bun la sport în general ci doar la săritura în lungime. Asta înseamnă că ai o abilitate înnăscută pe o nişă foarte îngurstă. Orice om are aptitudini înnăscute, asta vreau să iti notezi.

Al doilea aspect este pasiunea. Ai auzit probabil la nesfârşit: e foarte important să pui pasiune în ceea ce faci, să ai foarte multă pasiune, să iubeşti ceea ce faci. De aceea aptitudinile tale înnăscute trebuie să le cauţi în hobby-urile tale. Gândeşte-te ce-ţi place să faci cel mai mult dar nu uita întrebarea: cum fac lumea din jur mai bună cu aceste abilităţi. Aşadar, mulţi oameni, când îi întrebi ce-ţi place mai mult să faci spun: îmi place să stau, să mă uit la televizor, să dorm, să mănânc. Lucrurile acestea nu răspund la întrebarea: cum fac lumea mai bună. Aşadar gândeşte-la la acele hobby-uri şi pasiuni ale tale care te-ar putea într-un fel să oferi valoare acestei lumi.

Apoi după aptitudine şi pasiune avem două condiţii pentru descoperirea şi valorificarea vocaţiei.

Şi anume: prima este atitudinea.
Atitudinea înseamnă mentalitatea: optimismul, perseverenţa, curajul. Trebuie să ai o atitudine de războinic în viaţă, în faţa vieţii şi a problemelor ei.

Oportunitatea este a doua condiţie. Oportunitatea este poate cea mai importantă condiţie. De ce? Pentru că s-ar putea să nu-ţi descoperi niciodată talentele ascunse şi să nu poţi să le valorifici niciodată.

Ştiu, e un lucru trist.

Ce înseamnă oportunitatea?

Dacă tu eşti foarte bun la scufundări, poţi să te scufunzi la 100 de metri sub apă, sau la 50 de metri şi poţi să fii un foarte bun căutător de perle, să zicem, poate cel mai bun căutător din lume, ce te faci dacă eşti în deşert? S-ar putea să nu ai oportunitatea niciodată să-ţi descoperi talentul ascuns şi să-l valorifici.

Cunosc un caz: există un copil de 7 ani care este bun la pian, el locuieşte într-un sat la părinţii lui nu-şi permit nici să-i cumpere pian şi nici să-l aducă în oraş să facă lectii de pian. S-ar putea din păcate ca acest copil să nu-şi valorifice niciodată talentul înnăscut pe care-l are pentru muzică.

Aşadar să recapitulăm: există două aspecte pentru descoperirea vocaţiei – aptitudinea şi pasiunea – şi există două condiţii: atitudinea şi oportunitatea. Toate acestea patru trebuie să lucreze împreună ca să ne ajute să descoperim vocaţia şi să o valorificăm.

Vreau să mai vorbim de un singur lucru: Ai vreunul din cele 4 ingrediente necesare pentru vocatia ta? Astept rapsunsul in coment-uri.

Cu respect,

Pera Novacovici

venerdì 25 giugno 2010

“In the middle of difficulty lies opportunity” —Albert Einstein.

the past spoke about the future


When you want to achieve something you must to get involved. In this way you’ll bear fruit.

Today was the 1st LC of this academic year. I’m so excited about the future, but so scared the same time. I was always looking for new challenges. Every moment, every good advice and every singular action in this year could be an achievement, because when I fail, I achieve something, because through people I learn and so I grow up!

The biggest responsibility I took was to live by myself with my boyfriend during the university life.

martedì 6 ottobre 2009

The Nobel Peace Prize for 2006

The Norwegian Nobel Committee has decided to award the Nobel Peace Prize for 2006, divided into two equal parts, to Muhammad Yunus and Grameen Bank for their efforts to create economic and social development from below. Lasting peace can not be achieved unless large population groups find ways in which to break out of poverty. Micro-credit is one such means. Development from below also serves to advance democracy and human rights.






Muhammad Yunus has shown himself to be a leader who has managed to translate visions into practical action for the benefit of millions of people, not only in Bangladesh, but also in many other countries. Loans to poor people without any financial security had appeared to be an impossible idea. From modest beginnings three decades ago, Yunus has, first and foremost through Grameen Bank, developed micro-credit into an ever more important instrument in the struggle against poverty. Grameen Bank has been a source of ideas and models for the many institutions in the field of micro-credit that have sprung up around the world.

Every single individual on earth has both the potential and the right to live a decent life. Across cultures and civilizations, Yunus and Grameen Bank have shown that even the poorest of the poor can work to bring about their own development.

Micro-credit has proved to be an important liberating force in societies where women in particular have to struggle against repressive social and economic conditions. Economic growth and political democracy can not achieve their full potential unless the female half of humanity participates on an equal footing with the male.

Yunus's long-term vision is to eliminate poverty in the world. That vision can not be realised by means of micro-credit alone. But Muhammad Yunus and Grameen Bank have shown that, in the continuing efforts to achieve it, micro-credit must play a major part.

Oslo, 13 October 2006

Work on Telomeres Wins Nobel Prize in Physiology or Medicine for 3 U.S. Genetic Researchers [Update]

Blackburn, Greider and Szostak recognized for research into telomeres--a key chromosome component--and the enzyme telomerase

By Katherine Harmon


UNRAVELING TELOMERES: The 2009 Nobel Prize in Physiology or Medicine recognizes work going back nearly three decades on the role of genetic code that marks the end of chromosomes.
THE NOBEL COMMITTEE/ANNIKA ROHL

The 2009 Nobel Prize in Physiology or Medicine will go to three Americans who discovered telomeres, the genetic code that protects the ends of chromosomes, and telomerase, the enzyme that assists in this process, findings that are important in the study of cancer, aging and stem cells.

Announced this morning in Stockholm, the three geneticists—Elizabeth Blackburn, a professor of biology and physiology at the University of California, San Francisco, Carol Greider, a professor in the department of molecular biology and genetics at Johns Hopkins University School of Medicine in Baltimore, and Jack Szostak, a professor of genetics at Massachusetts General Hospital in Boston, who are all previous Scientific American authors—will split the award of 10 million Swedish kronor (about $1.4 million), along with the prestige and honor.

The work for which they received the award illuminated key aspects of the DNA replication process. As genetic material is copied from the chromosome during cell division, the whole DNA strand must be duplicated from end to end, otherwise, portions of genetic information will be lost. Until the 1980s, it was a mystery as to how the chromosomes could be reliably copied the whole way through without missing bits and pieces at the very end of each strand. Work completed by this year’s laureates demonstrated how, if parts of the end-cap telomeres were missing, DNA would eventually be shortened and cut off in the replication process.

Blackburn and Szostak, who had been studying the ends of chromosomes and minichromosomes respectively, met at a conference in 1980, after which they began collaborating. Two years later, they demonstrated in a paper published in Cell that the telomere sequence could be isolated, inserted into another organism and still serve the same function. Working with Blackburn, Greider helped in 1989 to identify the RNA-based telomerase—the enzyme that creates the crucial telomeres—in a paper published in Nature. (Scientific American is part of the Nature Publishing Group.)

The findings have since been applied in studies of aging, stem cells and cancer. Early research by Blackburn and Szostak showed that if telomeres were shortened it would lead to slower cell division and premature aging in yeast—and later in human cells. Since the early discoveries, defective telomeres have also been found to play a role in some forms of inherited anemia, as they affect the division of bone marrow stem cells. Cancer may also be in part a disease of telomere dysfunction. Given the rapid rate of division among cancer cells, they have been a more recent target of telomere research. Treatments taking advantage of this new knowledge are in clinical trails—the data from which are still outstanding—noted the Nobel committee.

Although findings related to this research have been generating much excitement in the field of cancer research—as well as that of aging—those issuing the award note that much study remains to be done. "Now it will be very important to figure out what is real, what is mechanism and what is statistical noise," said Goran Hansson, a professor of cardiology at the Karolinska Institute and member of the Prize committee, said during the announcement press briefing.

For the researchers, much of the early discoveries were driven by general curiosity about the workings of chromosomes and DNA replication. "We had no idea when we started this work that telomerase would be involved in cancer, but were simply curious about how chromosomes stayed intact," Greider said in a statement after winning the Lasker Award in 2006 for some of the same research. "Our approach shows that while you can do research that tries to answer specific questions about a disease, you can also just follow your nose."

Jeremy Berg, director of the National Institute of General Medical Sciences was pleased to see an example of general research chosen for the prize. He calls it "A great example of a curiosity-driven process. " The selection of telomeres research was not a surprise to many in the field, he says, as the research has "been moving along steadily under its own power… [and] everybody had known how important it was. " Nevertheless, there are some large questions that remain to be answered about the workings of telomeres and the associated telomerase—in addition to results from the ongoing clinical trials. From an evolutionary standpoint, for example, the similarities between telomerase and the reverse transcriptase in retroviruses and living telomeres-less knockout mice beg for further study, Berg notes.

This is the first time in the prize's 108-year history that more than one woman has been awarded the prize in medicine in a single year. Only eight other women have won the medical Nobel. Last year's Nobel Prize in Physiology or Medicine was shared by Harald zur Hausen—for his work discovering the link between the HPV (the human papilloma virus) and cervical cancer—and Francoise Barre Sinoussi and Luc Montagnier—for their joint discovery of HIV (the human immunodeficiency virus).